mugur
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Variante
Etimologie
Origine incertă.
Probabil de la muc, pl. mucuri, cu singularul reconstituit după pluralul. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumânare; pentru alterarea consonantismului, confer stâng, vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din latină *mūcŭlus.
Pare mai puțin probabilă derivația din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrâni, I, 294), din albaneză mugull (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeuropean (Lahovary 338).
Pronunție
- AFI: /'mu.gur/
Substantiv
Declinarea substantivului mugur | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mugur | muguri |
Articulat | mugurul | mugurii |
Genitiv-Dativ | mugurului | mugurilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase.
- Muguri la vița de vie.
- (anat.) excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe.
- (zool.) parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice.
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
boboc
|
|