bouche
Aspect
![]() |
(français)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /buʃ/
Substantiv
bouche f., bouches pl.
- (anat.) gură
- (fig.) gură, cap
- Il a tous les jours dix bouches à nourrir.
- (p. ext.) mâncare
- Faire bonne bouche.
- (p. anal., geogr., la pl.) gură
- Les bouches du Danube.
- (p. anal.) deschizătură, gură, cavitate
- La bouche d'un canon.
Sinonime
- 1: (argou) claque merde, claque-merde, (fam.) clapet, (pop.) gueule, (argou) goulot
- 3: nourriture
- 5: cavité
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
Vezi și
Etimologie
Derivat regresiv din boucher.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru boucher.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru boucher.
- forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru boucher.
- forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru boucher.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru boucher.