Sari la conținut

nourriture

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din franceză veche norriture < latină nūtrītūra („nutrire”) (refăcut după verbul nourrir).

Pronunție


Substantiv

nourriture f., nourritures pl.

  1. (alim.) alimentație, hrană, mâncare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Etimologie

Din nourriturer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru nourriturer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru nourriturer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru nourriturer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru nourriturer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru nourriturer.

Referințe