boulot

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din boule („bilă”) + -ot.

Pronunție


Substantiv

boulot m., boulots pl.

  1. (fam.) muncă, treabă, lucru
    J'ai trop de boulot à faire.
  2. (fam.) loc de muncă, serviciu
    J'ai trouvé du boulot.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe