brâneț

română

Variante

• bârneț

Etimologie

Din brâu + sufixul -eț.

Pronunție

• AFI: /brɨ'neʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului brâneț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brâneț	brânețe
Articulat	brânețul	brânețele
Genitiv-Dativ	brânețului	brânețelor
Vocativ	brânețule	brânețelor

1. (pop.) cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
2. brăcinar.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bârneț

Referințe

• DEX '98 via DEX online