brâu
română
Variante
- (pop.) brână
Etimologie
Din latină brandeum („pânză de in” și „bandă, cingătoare”) pare a se fi contaminat cu latină pannus („pânză”), până s-a confundat complet cu formele contaminate *bran(e)um („bandă, cingătoare”) și pandea („pânză”); confer Niermeyer 104, unde se menționează prandeum.
Din cea dintâi din aceste forme a rezultat română brâu, albaneză bres, brez („cingătoare”) (albaneză mbren, „a încinge”), și din a doua română pânză. Atât albaneză cât și română presupun prototipul nazalizat (Rosetti, II, 111), de tipul *brenu- sau *branu-, care este considerat în mod tradițional de origine autohtonă (Miklosich, Slaw.Elem., 9; Philippide, II, 701).
Nu pare posibilă derivarea cuvântului român pe baza albaneză, propusă de Meyer 46 și Skok, Arch. Rom., VIII, 150; după Skok, Z. für Ortsnamenforschung, I, 89, cuvântul albanez conține un sufix diminutival. Etimonul *brenum (Rosetti, Rhotacisme, 35), nu este clar. Confer și brânză, pânză. Pierderea lui n (păstrat în pluralul brâne și în derivări) se repetă în condiții identice în grâu și frâu, și este greu de explicat, confer grâu.
Pronunție
- AFI: /brɨw/
Substantiv
| Declinarea substantivului brâu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brâu | brâie |
| Articulat | brâul | brâiele |
| Genitiv-Dativ | brâului | brâielor |
| Vocativ | brâule | brâielor |
- cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii.
- fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi.
- cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei.
- parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul; mijloc.
- ornament care înconjură ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case.
- șir, lanț (muntos, deluros etc.).
- (cor.) brâuleț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online