brâu

română

Variante

• brână

Etimologie

Din albaneză bres, brezi.

Pronunție

• AFI: /brɨw/

Substantiv

Declinarea substantivului brâu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brâu	brâie
Articulat	brâul	brâiele
Dativ-Genitiv	brâului	brâielor
Vocativ	brâule	brâielor

1. cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii.
2. fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi.
3. cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei.
4. parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul; mijloc.
5. ornament care înconjură ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case.
6. șir, lanț (muntos, deluros etc.).
7. (cor.) brâuleț.

Cuvinte derivate

• brâneț
• brâuleț
• brâușor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• abur
• bura

Referințe

• DEX '98 via DEX online