brăduț

română

Etimologie

Din brad + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /brə'duʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului brăduț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brăduț	brăduți
Articulat	brăduțul	brăduții
Genitiv-Dativ	brăduțului	brăduților
Vocativ	brăduțule	brăduților

1. diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online