brogue

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : brogu'e

engleză

(English)

Etimologie

Din irlandeză bróg ‎(„gheată, cizmă, pantof”). Sensul de „accent” ar putea veni din irlandeză barróg („strânsoare de limbă”).

Pronunție

  • AFI: /brəʊɡ/
  • (SUA) AFI: /broʊɡ/


Substantiv

brogue, pl. brogues

  1. (lingv.) accent, pronunție dialectală
    Jenny couldn't get rid of her strong Irish brogue.
  2. (spec.) tip de încălțăminte scoțiană
  3. (înv.) bocanc

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to brogue
Infinitiv to brogue
Prezent simplu
pers. 3 sg.
brogues
Trecut simplu brogued
Participiu trecut brogued
Participiu prezent broguing
  1. (lingv.) a vorbi cu accent distinct
  2. a merge
  3. a lovi cu piciorul
  4. a împunge (cu sula)

Sinonime

Referințe