accent

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
accent

română

Etimologie

Din franceză accent < latină accentus.

Pronunție

  • AFI: /ak'ʧent/


Substantiv


Declinarea substantivului
accent
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ accent accente
Articulat accentul accentele
Dativ-Genitiv accentului accentelor
Vocativ ' '
  1. pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic.
  2. semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare.
    Accent ascuțit.
    Accent circumflex.
    Accent grav.
  3. fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective.
  4. scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme)


Traduceri

Referințe