accent

română

Etimologie

Din franceză accent < latină accentus.

Pronunție

• AFI: /akˈʧent/

Substantiv

Declinarea substantivului accent
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	accent	accente
Articulat	accentul	accentele
Genitiv-Dativ	accentului	accentelor
Vocativ	'	'

1. pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic.
2. semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare.

   Accent ascuțit.

   Accent circumflex.

   Accent grav.

3. fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective.
4. scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui.

Sinonime

• 1: intonație, ton

Cuvinte derivate

• accentic
• accentua
• accentuabil
• accentual
• accentuare
• accentuat
• accentuativ
• accentuație, accentuațiune

Cuvinte compuse

• accent ascuțit
• accent circumflex
• accent grav

Cuvinte apropiate

• accentus

Expresii

• A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme)

Traduceri

intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii

arabă: نبر (العربية) (nabr) m. asturiană: acentu (asturianu) m. bulgară: ударение (български) (udarenie) catalană: accent (català) m. engleză: accent (English) finlandeză: painotus (suomi), korostus (suomi) franceză: accent (français) m. galiciană: acento (galego) m. germană: Betonung (Deutsch) f. greacă: τόνος (Ελληνικά) (tónos) m. irlandeză: aiceann (Gaeilge) m. italiană: accento (italiano) m.

japoneză: アクセント (日本語) (akusento) macedoneană: нагласок (македонски) (náglasok) m. maghiară: hangsúly (magyar) neerlandeză: accent (Nederlands) n., klemtoon (Nederlands) m. norvegiană: aksent (norsk) m., trykk (norsk) n., betoning (norsk) m. portugheză: acento (português) m., tonicidade (português) f. rusă: ударение (русский) (udarénije) n. sardă: atzentu (sardu) m. slovenă: naglas (slovenščina) m. spaniolă: acento (español) m. suedeză: accent (svenska) c., betoning (svenska) c. turcă: vurgu (Türkçe)

semn grafic care indică această intonație

arabă: علامة نبر (العربية) (alaamat nabr) f. asturiană: acentu (asturianu) m., tilde (asturianu) f. bulgară: ударение (български) (udarenie) catalană: accent (català) m. chineză: 尖音符 (中文) (jiānyīnfú) engleză: accent (English) finlandeză: aksenttimerkki (suomi), aksentti (suomi) franceză: accent (français) m. galiciană: acento (galego) m. germană: Akzent (Deutsch) m. italiană: accento (italiano) m.

japoneză: アクセント (日本語) (akusento) macedoneană: акцент (македонски) (akcént) m. maghiară: ékezet (magyar) neerlandeză: accent (Nederlands) n., klemtoon (Nederlands) m. norvegiană: aksent (norsk) m. portugheză: acento (português) m. rusă: знак ударения (русский) (znak udarénija) n. sardă: atzentu (sardu) m. spaniolă: acento (español) m., tilde (español) f. suedeză: accent (svenska) c. turcă: aksan (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză accent < latină accentus.

Pronunție

• AFI: /akːˈsɛnːt/, /akːˈsaŋː/

Substantiv

Declinarea substantivului accent
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	accent	accenten	accenter	accenterna
Genitiv	accents	accentens	accenters	accenternas

1. (lingv.) accent (pe o literă)
2. (lingv.) accent (în cuvânt)
3. (lingv.) accent (străin)

Sinonime

• 1: (lingv.) accenttecken
• 2: (lingv.) betoning, (spec.) intonation
• 3: (lingv.) brytning

Cuvinte derivate

• accentera

Cuvinte apropiate

• accentuera
• accentuerande
• accentuering

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary