brum
Etimologie
Din germană Brummen.
Pronunție
- AFI: /brum/
Substantiv
| Declinarea substantivului brum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brum | invariabil |
| Articulat | brumul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | brumului | invariabil |
| Vocativ | brumule | invariabil |
- perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online