brum

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană Brummen.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
brum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brum invariabil
Articulat brumul invariabil
Genitiv-Dativ brumului invariabil
Vocativ brumule invariabil
  1. perturbație care poateapară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util.


Traduceri

Referințe