feri

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : feri-

română

Etimologie

Din latină fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ține, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) feri
Infinitiv a (se) feri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) feresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ferească
Participiu ferit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc.
    Să te ferești de răceală.
  2. (absol.) (în construcții exclamative):
    Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!
  3. (v.refl.) a evitaîntâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva.
    feresc să-l întâlnesc.
  4. (v.refl. și tranz.) a (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva).
    S-a ferit repede într-o parte.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (deț.) Ferește-mă, Doamne! = carceră


Traduceri

Referințe