buca

Vezi și : buća, bucã, bucă, buča, bučā, буча

română

Etimologie

Din bucă.

Pronunție

• AFI: /ˈbu.ka/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru bucă.

---

dalmată

(dlm)

Etimologie

Din latină bucca („gură”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

buca f.

1. (anat.) gură

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ˈbuka/

Substantiv

buca f., buche pl.

1. gaură
2. adâncitură, groapă
3. groapă (mai ales cele de pe drumuri)
4. buzunar

Nota Bene

• În buco, gaura este profundă. În buca, gaura este limitată.

Cuvinte apropiate

• bucare
• bucato
• buco
• imbucare
• scavabuche

Paronime

• bocca

Expresii

• dare buca a qualcuno

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Din bucare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bucare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bucare.