buca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : buća, bucã, bucă, buča, bučā, буча

română

Etimologie

Din bucă.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bucă.





dalmată

(dlm)

Etimologie

Din latină bucca („gură”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

buca f.

  1. (anat.) gură

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv

buca f., buche pl.

  1. gaură
  2. adâncitură, groapă
  3. groapă (mai ales cele de pe drumuri)
  4. buzunar

Nota Bene

  • În buco, gaura este profundă. În buca, gaura este limitată.

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

Referințe

Etimologie

Din bucare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bucare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bucare.