bucă

română

Etimologie

Din latină bŭcca ("gură").

Pronunție

• AFI: /'bu.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului bucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucă	buci
Articulat	buca	bucile
Genitiv-Dativ	bucii	bucilor
Vocativ	bucă	bucilor

1. fiecare dintre cele două părți cărnoase și rotunjite, care se află în partea dorsală a corpului omului și a unor animale.
2. (fam. și reg.) fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (sau ale botului animalelor) de la tâmplă în jos.

Sinonime

• 1: fesă
• 2: obraz

Cuvinte derivate

• bucar
• bucată
• bucălai
• bucălaie
• bucălat
• bucăliu
• îmbuca
• îmbucare

Traduceri

fesă

afrikaans: boude (Afrikaans) arabă: دُبْر (العربية) (dubr), رِدْف (العربية) (ridf), رِدْفان (العربية) (ridfān) armeană: թուշ (հայերեն) (t'uš) cehă: zadek (čeština) m. chineză: 屁股 (中文) (pìgu), 臀部 (中文) (túnbù) coreeană: 볼기 (한국어) (bolgi) daneză: balde (dansk) c. engleză: buttock (English) esperanto: sidvango (Esperanto) finlandeză: pakara (suomi) franceză: fesse (français) f. galiciană: nádega (galego) germană: Backe (Deutsch) f., Gesäß (Deutsch) greacă: κωλομέρι (Ελληνικά) (koloméri) n., γλουτός (Ελληνικά) (glutós) m., πισινός (Ελληνικά) (pisinós) m. ido: gluteo (Ido)

italiană: chiappa (italiano) f., natica (italiano) f. japoneză: 尻 (日本語) (shiri) letonă: sēžamvieta (latviešu) f. kurdă centrală: qalçe (kurdî) m. latină: natis (Latina), clutis (Latina) maghiară: fenék (magyar) neerlandeză: bil (Nederlands) f. poloneză: pośladek (polski) m. portugheză: nádega (português) f., traseiro (português) m. rusă: ягодица (русский) (jágoditsa) f. spaniolă: nalga (español) f. suedeză: skinka (svenska) c. swahili: tako (Kiswahili) turcă: kalça (Türkçe)

Referințe

• DEX online