bucă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină bŭcca ("gură").

Pronunție

  • AFI: /'bu.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucă buci
Articulat buca bucile
Dativ-Genitiv bucii bucilor
Vocativ bucă bucilor
  1. fiecare dintre cele două părți cărnoase și rotunjite, care se află în partea dorsală a corpului omului și a unor animale.
  2. (fam. și reg.) fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (sau ale botului animalelor) de la tâmplă în jos.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe