buzunar

română

Din neogreacă βυζυναρα (buzunára).

Declinarea substantivului buzunar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buzunar	buzunare
Articulat	buzunarul	buzunarele
Genitiv-Dativ	buzunarului	buzunarelor
Vocativ	buzunarule	buzunarelor

(loc.adj.) de buzunar = care se poartă în buzunar: (p.ext.) de format sau de proporții mici; de valoare redusă.

A fi(tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu
Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte
A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător)
A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa
A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva