buciuc

română

Etimologie

Din turcă buçuk.

Pronunție

• AFI: /buˈʧjuk/

Substantiv

Declinarea substantivului buciuc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buciuc	buciucuri
Articulat	buciucul	buciucurile
Genitiv-Dativ	buciucului	buciucurilor
Vocativ	buciucule	buciucurilor

1. steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciubuc

Referințe

• DEX '98 via DEX online