prăjină

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /prə'ʒi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului prăjină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăjină	prăjini
Articulat	prăjina	prăjinile
Genitiv-Dativ	prăjinii	prăjinilor
Vocativ	prăjină	prăjinilor

1. bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva.
2. epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă).
3. tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice).
4. bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument.
5. veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați.
6. (concr.) instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe.

Expresii

• A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, = se spune despre un om încrezut, înfumurat
• A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău
• A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online