prăjină

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /prə'ʒi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăjină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăjină prăjini
Articulat prăjina prăjinile
Genitiv-Dativ prăjinii prăjinilor
Vocativ prăjină prăjinilor
  1. bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva.
  2. epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă).
  3. tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice).
  4. bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument.
  5. veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați.
  6. (concr.) instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe.

Expresii

  • A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, = se spune despre un om încrezut, înfumurat
  • A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău
  • A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva


Traduceri

Referințe