prăjină
Aspect
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /prə'ʒi.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului prăjină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | prăjină | prăjini |
Articulat | prăjina | prăjinile |
Genitiv-Dativ | prăjinii | prăjinilor |
Vocativ | prăjină | prăjinilor |
- bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva.
- epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă).
- tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice).
- bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument.
- veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați.
- (concr.) instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe.
Expresii
- A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, = se spune despre un om încrezut, înfumurat
- A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău
- A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online