bufeu
Etimologie
Din franceză bouffée.
Pronunție
- AFI: /buˈfew/
Substantiv
| Declinarea substantivului bufeu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bufeu | bufeuri |
| Articulat | bufeul | bufeurile |
| Genitiv-Dativ | bufeului | bufeurilor |
| Vocativ | bufeule | bufeurilor |
- răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice.
- aer care iese pe gură.
- mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online