izbi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) izbiti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
izbi
Infinitiv a izbi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
izbesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să izbească
Participiu izbit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violență; a (se) trânti.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) arunca cu putere; a (se) azvârli.
  3. (v.tranz.) (despre lumină) a cădea cu putere, a lovi drept în față, în ochi.
  4. (v.tranz.) a ataca.
  5. (v.tranz.) (fig.) a impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe