izbi
Etimologie
Din slavă (veche) izbiti.
Pronunție
- AFI: /iz'bi/
Verb
| Conjugarea verbului izbi | |
| Infinitiv | a izbi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
izbesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să izbească |
| Participiu | izbit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violență; a (se) trânti.
- (v.tranz. și refl.) a (se) arunca cu putere; a (se) azvârli.
- (v.tranz.) (despre lumină) a cădea cu putere, a lovi drept în față, în ochi.
- (v.tranz.) a ataca.
- (v.tranz.) (fig.) a impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online