bulgar
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din latină Bulgarus. Înrudit cu slavă blŭgarinŭ.
Pronunție
- AFI: /bul'gar/
Substantiv
Declinarea substantivului bulgar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bulgar | bulgari |
Articulat | bulgarul | bulgarii |
Genitiv-Dativ | bulgarului | bulgarilor |
Vocativ | bulgarule | bulgarilor |
- (la m. pl.) populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi.
- persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei.
Cuvinte derivate
Traduceri
persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei
|
|
Adjectiv
Declinarea adjectivului bulgar | ||
Singular | Plural | |
Masculin | bulgar | bulgari |
Feminin | bulgară | bulgare |
Neutru | bulgar | bulgare |
Sinonime
Traduceri
care aparține Bulgariei sau populației ei
Referințe
norvegiană
(norsk)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bulgar, pl. bulgarer
Sinonime
Cuvinte derivate
suedeză
(svenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului bulgar | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | bulgar | bulgaren | bulgarer | bulgarerna |
Genitiv | bulgars | bulgarens | bulgarers | bulgarernas |