bădăran

română

Etimologie

Din maghiară badaró, badar („persoană care vorbește grosolan”), cu sufixul -an (DAR). Cuvântul maghiar s-a păstrat în Moldova ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brânză), termen de circulație restrânsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban).

Nu sunt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu turcă, persană bedran („licențios”). Nici derivare din romani bedoro („flăcău, fată”) nu pare sigură (Graur 123), bedoran („țăran”) (primul cuvânt pare derivat din maghiară și al doilea din română).

Pronunție

AFI: /bə.dəˈran/

Substantiv

Declinarea substantivului bădăran
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bădăran	bădărani
Articulat	bădăranul	bădăranii
Genitiv-Dativ	bădăranului	bădăranilor
Vocativ	bădăranule	bădăranilor

persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic.

Cuvinte derivate

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului bădăran
	Singular	Plural
Masculin	bădăran	bădărani
Feminin	bădărană	bădărane
Neutru	bădăran	bădărane

nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic.

Traduceri

Anagrame

daraban

Referințe

DEX '98 via DEX online