călătoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din călător.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
călătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călătoare călătoare
Articulat călătoarea călătoarele
Genitiv-Dativ călătoarei călătoarelor
Vocativ călătoareo călătoarelor
  1. persoană care călătorește, care se află în călătorie.


Traduceri

Anagrame

Referințe