călătoare
Etimologie
Din călător.
Pronunție
- AFI: /kə.lə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului călătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călătoare | călătoare |
| Articulat | călătoarea | călătoarele |
| Genitiv-Dativ | călătoarei | călătoarelor |
| Vocativ | călătoareo | călătoarelor |
- persoană care călătorește, care se află în călătorie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online