călcare
Etimologie
Din a călca.
Pronunție
- AFI: /kəl'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului călcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călcare | călcări |
| Articulat | călcarea | călcările |
| Genitiv-Dativ | călcării | călcărilor |
| Vocativ | călcare | călcărilor |
- faptul de a călca.
- nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc.
- abatere, deviere de la un principiu.
- atac, năvălire (în scopul jefuirii).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online