călcare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a călca.

Pronunție

  • AFI: /kəl'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
călcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călcare călcări
Articulat călcarea călcările
Genitiv-Dativ călcării călcărilor
Vocativ călcare călcărilor
  1. faptul de a călca.
  2. nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc.
  3. abatere, deviere de la un principiu.
  4. atac, năvălire (în scopul jefuirii).


Traduceri

Anagrame

Referințe