calomel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză calomel.

Pronunție

  • AFI: /ka.lo'mel/


Substantiv


Declinarea substantivului
calomel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calomel invariabil
Articulat calomelul invariabil
Genitiv-Dativ calomelului invariabil
Vocativ calomelule invariabil
  1. clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă; clorură mercuroasă.


Traduceri

Referințe