capota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză capoter.

Pronunție

  • AFI: /ka.po'ta/


Verb


Conjugarea verbului
capota
Infinitiv a capota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să capoteze
Participiu capotat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe