Sari la conținut

cardo

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : cardò, cardó

(italiano)

Etimologie

Din latină carduus.

Pronunție


Substantiv

cardo m., cardi pl.

  1. (bot.) ciulin, scai, scaiete, pălămidă
  2. (bot.) cardon
  3. (text.) cardă, darac
  4. (reg., în Toscana; bot.) coajă (țepoasă) de castană

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Din latină cardo.

Substantiv

cardo m., cardi pl.

  1. (ist.) (în Imperiul Roman) axă rutieră nord-sud care structurează orașul

Vezi și

Etimologie

Din cardare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cardare.

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *(s)ker-. Confer și carduus.

Pronunție

  • AFI: /ˈkar.doː/


Substantiv


Declinarea substantivului
cardō
m. Singular Plural
Nominativ cardō cardinēs
Genitiv cardinis cardinum
Dativ cardinī cardinibus
Acuzativ cardinem cardinēs
Ablativ cardine cardinibus
Vocativ cardō cardinēs
  1. (constr.) balama, țâțână
  2. (p.ext.) pană de fixare, canelură
  3. (fig.) moment decisiv, moment crucial

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





(português)

Etimologie

Din latină carduus.

Pronunție

  • AFI: /ˈkaɾ.dʊ/ (Portugalia)
  • AFI: /ˈkaʁ.dʊ/ (Brazilia)


Substantiv

cardo m., cardos pl.

  1. (bot.) ciulin, scai, scaiete, pălămidă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





(español)

Etimologie

Din latină carduus.

Pronunție

  • AFI: /ˈkaɾ.ðo/


Substantiv

cardo m., cardos pl.

  1. (bot.) ciulin, scai, scaiete, pălămidă
  2. (bot.) cardon
  3. (fig.) persoană severă și brutală
  4. (fig.) persoană urâtă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din latină cardo.

Substantiv

cardo m., cardos pl.

  1. (ist.) (în Imperiul Roman) axă rutieră nord-sud care structurează orașul

Etimologie

Din cardar.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cardar.

Referințe