caricatură
Etimologie
Din franceză caricature.
Pronunție
- AFI: /ka.ri.ka'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului caricatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caricatură | caricaturi |
| Articulat | caricatura | caricaturile |
| Genitiv-Dativ | caricaturii | caricaturilor |
| Vocativ | caricatură | caricaturilor |
- reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică.
- înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare.
- imitație nereușită, care denaturează originalul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online