denatura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză dénaturer < latină denaturare.

Pronunție

  • AFI: /de.na.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
denatura
Infinitiv a denatura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
denaturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să denatureze
Participiu denaturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru.
    A denatura sensul, adevărul celor spuse de cineva.
  2. (fig.) a schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe