denatura
Etimologie
Din franceză dénaturer < latină denaturare.
Pronunție
- AFI: /de.na.tu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului denatura | |
| Infinitiv | a denatura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
denaturez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să denatureze |
| Participiu | denaturat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru.
- A denatura sensul, adevărul celor spuse de cineva.
- (fig.) a schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma.
Sinonime
- 1: stâlci
- 2: altera, contraface, deforma, escamota, falsifica, măslui, mistifica, răstălmăci, (fig.) silui, (înv. fig.) sminti, strâmba
Cuvinte derivate
Traduceri
a deforma