cartona

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cartonner.

Pronunție

  • AFI: /kar.to'na/


Verb


Conjugarea verbului
cartona
Infinitiv a cartona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cartonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cartoneze
Participiu cartonat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton; a broșa.
  2. (v.tranz.) a asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton, sau, (p.ext.), de pânză, de piele etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe