cauter

română

Etimologie

Din franceză cautère < latină cauterium.

Pronunție

• AFI: /ka.uˈter/

Substantiv

Declinarea substantivului cauter
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cauter	cautere
Articulat	cauterul	cauterele
Genitiv-Dativ	cauterului	cauterelor
Vocativ	cauterule	cauterelor

1. instrument chirurgical de metal, în formă de bastonaș, cu care se cauterizează.
2. agent chimic folosit pentru cauterizare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căruțe
• cuarte
• curtea
• cutare
• acruțe
• ceruta
• curate
• certau
• eructa

Referințe

• DEX '98 via DEX online