ceair

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din turcă çair.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯aˈir/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceair
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceair ceairuri
Articulat ceairul ceairurile
Genitiv-Dativ ceairului ceairurilor
Vocativ ceairule ceairurilor
  1. (înv. și reg.) loc de pășune (împrejmuit); (p.ext.) câmpie nelucrată în apropierea unei ape.


Traduceri

Anagrame

Referințe