celuitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) celui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.lu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
celuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ celuitor celuitori
Articulat celuitorul celuitorii
Genitiv-Dativ celuitorului celuitorilor
Vocativ celuitorule celuitorilor
  1. (reg.) persoană care înșală, amăgește, ademenește.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
celuitor
Singular Plural
Masculin celuitor celuitori
Feminin celuitoare celuitoare
Neutru celuitor celuitoare
  1. (reg.) care înșală, amăgește, ademenește.


Traduceri

Anagrame

Referințe