ciută

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ciută
O ciută

română

Etimologie

Din ciut, care este un cuvânt autohton de origine expresivă, ca ciot („ciuntitură”) și bot („rât; cioc”) (cu derivarea bont, „tocit”, ca ciunt). Confer italiană ciotto („șchiop”), a cărui origine este necunoscută după Prati 287.

Este cuvânt comun aproape tututor limbilor balcanice, fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din română. Confer albaneză shutë.

Pronunție

  • AFI: /ˈtʃju.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciută ciute
Articulat ciuta ciutele
Genitiv-Dativ ciutei ciutelor
Vocativ ciută, ciuto ciutelor
  1. (zool.) femela cerbului.
    Ciuta e femela cerbului.
  2. (fig.) epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri


Etimologie

Din ciut.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru ciut.

Referințe