ciută

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O ciută

română

Etimologie

Cuvânt autohton. Confer albaneză shutë.

Pronunție

  • AFI: /'ʧju.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciută ciute
Articulat ciuta ciutele
Dativ-Genitiv ciutei ciutelor
Vocativ ciuto ciutelor
  1. femela cerbului.
    Ciuta e femela cerbului.
  2. (fig.) epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe