centumvir
română
Etimologie
Din latină, franceză centumvir.
Pronunție
- AFI: /ʧen.tum'vir/
Substantiv
| Declinarea substantivului centumvir | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | centumvir | centumviri |
| Articulat | centumvirul | centumvirii |
| Genitiv-Dativ | centumvirului | centumvirilor |
| Vocativ | centumvirule | centumvirilor |
- membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă.
- magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online