Sari la conținut

centumvir

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină, franceză centumvir.

Pronunție

  • AFI: /ʧen.tum'vir/


Substantiv


Declinarea substantivului
centumvir
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ centumvir centumviri
Articulat centumvirul centumvirii
Genitiv-Dativ centumvirului centumvirilor
Vocativ centumvirule centumvirilor
  1. membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă.
  2. magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană.


Traduceri

Referințe