judecătoare
Etimologie
Din judecător.
Pronunție
- AFI: /ʒu.de.kə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului judecătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | judecătoare | judecătoare |
| Articulat | judecătoarea | judecătoarele |
| Genitiv-Dativ | judecătoarei | judecătoarelor |
| Vocativ | judecătoareo | judecătoarelor |
- funcționară de stat, numită sau aleasă, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ, jude.
- persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online