cenușă

română

Etimologie

Din latină * cinusia (< cinis).

Pronunție

• AFI: /ʧe'nu.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului cenușă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cenușă	cenuși
Articulat	cenușa	cenușile
Genitiv-Dativ	cenușii	cenușilor
Vocativ	cenușă	cenușilor

1. reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp.
2. rămășițele unui mort incinerat.

Cuvinte derivate

• cenușar
• cenușerniță
• cenușiu
• cenușărit

Cuvinte compuse

• cenușă vulcanică

Expresii

• A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc)
• A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic
• A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot
• A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie
• A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala

Traduceri

Traduceri

engleză: ash (English) franceză: cendre (français) f. germană: Asche (Deutsch) f.

italiană: cenere (italiano) f. portugheză: cinza (português) f. spaniolă: ceniza (español) f.

Referințe

• DEX '98 via DEX online