cetățenie

română

Etimologie

Din cetățean + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ʧe.tə.ʦe'ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cetățenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cetățenie	cetățenii
Articulat	cetățenia	cetățeniile
Genitiv-Dativ	cetățeniei	cetățeniilor
Vocativ	'	'

1. condiția juridică de cetățean, situația de cetățean.

   Cetățenia unei persoane.

   A acorda cetățenie.

   A dobândi cetățenie.

Sinonime

• (jur.) supușenie, (impr.) naționalitate

Cuvinte derivate

• cetate
• cetățean
• cetățenesc
• cetățuie
• concetățean
• încetățeni

Cuvinte apropiate

• civic
• civil
• civilizație

Expresii

• Dublă cetățenie = stare de a fi cetățean a două state

Traduceri

drept juridic de cetățean

cehă: občanství (čeština) n. daneză: statsborgerskab (dansk) n. ebraică: אזרחות (ezrakhut) (עברית) engleză: citizenship (English) esperanto: civitaneco (Esperanto) finlandeză: kansalaisuus (suomi) franceză: citoyenneté (français) f., nationalité (français) f. germană: Staatsbürgerschaft (Deutsch) f. islandeză: ríkisborgararéttur (íslenska)

japoneză: 市民権 (しみんけん, shiminken) (日本語), 公民権 (こうみんけん, kōminken) (日本語) maghiară: állampolgárság (magyar) poloneză: obywatelstwo (polski) portugheză: cidadania (português) f. rusă: гражданство (graždanstvo) (русский) n. spaniolă: ciudadanía (español) f. suedeză: medborgarskap (svenska) turcă: vatandaşlık (Türkçe), yurttaşlık (Türkçe)

Referințe

• DEX online