charisma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Charisma, charismă

română

Etimologie

Din charismă.

Pronunție

  • AFI: /kaˈris.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru charismă.





engleză

(English)

Etimologie

Din greacă antică χάρισμα (khárisma, „grație, favoare”) < χαρίζομαι (kharízomai, „a arăta favoare”) < χάρις (kháris, „grație”) < χαίρω (khaírō, „a fi fericit”).

Pronunție

  • AFI: /kəˈɹɪzmə/


Substantiv

charisma, (normal nenumărabil; pl. charismas)

  1. carismă
    Unfortunately she lacked charisma, so she didn't get the job.

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe