charisma

Vezi și : Charisma, charismă

română

Etimologie

Din charismă.

Pronunție

• AFI: /kaˈris.ma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru charismă.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din greacă antică χάρισμα (khárisma, „grație, favoare”) < χαρίζομαι (kharízomai, „a arăta favoare”) < χάρις (kháris, „grație”) < χαίρω (khaírō, „a fi fericit”).

Pronunție

• AFI: /kəˈɹɪzmə/

Substantiv

charisma, (normal nenumărabil; pl. charismas)

1. carismă

   Unfortunately she lacked charisma, so she didn't get the job.

Sinonime

• charm

Cuvinte derivate

• charismatic

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary