chehaia
română
Variante
Etimologie
Din turcă kehaya.
Pronunție
- AFI: /ke.haˈja/
Substantiv
| Declinarea substantivului chehaia | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chehaia | chehaiele |
| Articulat | chehaiaua | chehaielele |
| Genitiv-Dativ | chehaielei | chehaielelor |
| Vocativ | chehaia | chehaielelor |
- (reg.) șef al pădurarilor.
- (înv.) slujbaș vamal; șef de poștă.
- (înv.) intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
- (înv.) reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online