chercheur

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul chercher („a căuta”) +‎ -eur.

Pronunție

  • AFI: /ʃɛʁ.ʃœʁ/


Substantiv

chercheur m., chercheurs pl.

  1. căutător
    Chercheur d'or.
  2. (șt.) cercetător
  3. (înv., astron.) lunetă astronomică mică

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
chercheur
Singular Plural
Masculin chercheur chercheurs
Feminin chercheuse chercheuses
  1. care caută
    Missile à tête chercheuse.

Omofone

Referințe