lunetă

română

Etimologie

Din franceză lunette.

Pronunție

• AFI: /lu'ne.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului lunetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lunetă	lunete
Articulat	luneta	lunetele
Genitiv-Dativ	lunetei	lunetelor
Vocativ	lunetă	lunetelor

1. instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate.
2. dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung.
3. element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ.

Cuvinte derivate

• lunetist

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alunet
• eluant
• etanul

Referințe

• DEX '98 via DEX online