chimir

română

Variante

• chimer

Etimologie

Din turcă kemer.

Pronunție

• AFI: /ki'mir/

Substantiv

Declinarea substantivului chimir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chimir	chimire
Articulat	chimirul	chimirele
Genitiv-Dativ	chimirului	chimirelor
Vocativ	chimirule	chimirelor

1. brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar.

Cuvinte derivate

• chimiraș

Expresii

• A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit
• A avea în chimir = a fi bogat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online