șerpar

română

Etimologie

Din șarpe + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʃer'par/

Substantiv

Declinarea substantivului șerpar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șerpar	șerpare
Articulat	șerparul	șerparele
Genitiv-Dativ	șerparului	șerparelor
Vocativ	șerparule	șerparelor

1. brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir.

Cuvinte derivate

• șerpăraș

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului șerpar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șerpar	șerpari
Articulat	șerparul	șerparii
Genitiv-Dativ	șerparului	șerparilor
Vocativ	șerparule	șerparilor

1. pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• presar

Referințe

• DEX '98 via DEX online