geme

română

Etimologie

Din latină gĕmĕre.

Pronunție

• AFI: /ˈʤe.me/

Verb

Conjugarea verbului geme
Infinitiv	a geme
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gem
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să geamă
Participiu	gemut
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (despre ființe) a scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).

   Geme de durere.

2. (fig.) (despre elemente ale naturii) a fremăta, a murmura, a vui.
3. (fig.) a fi plin, încărcat peste măsură.

Sinonime

• 1: se lamenta, se tângui, se văita, (înv. și reg.) (se) scrivi

Cuvinte derivate

• gemător
• gemet, geamăt, gemăt
• gemut

Traduceri

a (se) lamenta

catalană: gemegar (català) engleză: moan (English) esperanto: ĝemi (Esperanto) finlandeză: huokailla (suomi) franceză: gémir (français) germană: jammern (Deutsch) italiană: gemere (italiano)

latină: gemere (Latina) poloneză: jęczeć (polski) portugheză: gemir (português) spaniolă: gemir (español) suedeză: stöna (svenska), jämra (svenska) turcă: inlemek (Türkçe)

Etimologie

Din geme.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru geme.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru geme.

Referințe

• DEX online