geme

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină gĕmĕre.

Pronunție

  • AFI: /ˈʤe.me/


Verb


Conjugarea verbului
geme
Infinitiv a geme
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
gem
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să geamă
Participiu gemut
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (despre ființe) a scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).
    Geme de durere.
  2. (fig.) (despre elemente ale naturii) a fremăta, a murmura, a vui.
  3. (fig.) a fi plin, încărcat peste măsură.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe