chiseliță
română
Etimologie
Din bulgară кисeлицa (kiselica), sârbocroată kiselica.
Pronunție
- AFI: /ki.se'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chiseliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chiseliță | chiselițe |
| Articulat | chiselița | chiselițele |
| Genitiv-Dativ | chiseliței | chiselițelor |
| Vocativ | chiseliță | chiselițelor |
- fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.).
- (fig.) amestec din care nu se mai alege nimic; terci.
Expresii
- A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online