cicar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din maghiară csik, cu sufixul -ar, ca în țipar, pișcar (Pușcariu, Dacor., VII, 468).

Pronunție

  • AFI: /ʧiˈkar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cicar cicari
Articulat cicarul cicarii
Genitiv-Dativ cicarului cicarilor
Vocativ cicarule cicarilor
  1. animal vertebrat acvatic inferior, asemănător cu un pește care trăiește ca parazit pe pielea unor pești (Eudontomyzon danfordi).


Traduceri

Anagrame

Referințe