cirac
română
Etimologie
Din turcă çirak.
Pronunție
- AFI: /ʧi'rak/
Substantiv
| Declinarea substantivului cirac | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cirac | ciraci |
| Articulat | ciracul | ciracii |
| Genitiv-Dativ | ciracului | ciracilor |
| Vocativ | ciracule | ciracilor |
- (livr.) elev, discipol, ucenic.
- (depr.) persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva.
- (înv.) om de încredere al cuiva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online