cirac

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din turcă çirak.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cirac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cirac ciraci
Articulat ciracul ciracii
Genitiv-Dativ ciracului ciracilor
Vocativ ciracule ciracilor
  1. (livr.) elev, discipol, ucenic.
  2. (depr.) persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva.
  3. (înv.) om de încredere al cuiva.


Traduceri

Anagrame

Referințe