crac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Onomatopee. Confer franceză crac.

Pronunție


Interjecție

  1. cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi).

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din bulgară крак (krak) („picior”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89) < proto-slavă *korkъ („membru, mădular”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
crac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crac craci
Articulat cracul cracii
Genitiv-Dativ cracului cracilor
Vocativ cracule cracilor
  1. (pop.) piciorul omului de la coapsă până la călcâi.
  2. fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.
  3. crăcană.
  4. creangă, ramură, cracă.
  5. ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte.
  6. ramificație a unei ape curgătoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe