contrage

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină contrahere (dupa trage).

Pronunție

  • AFI: /kon'tra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) contrage
Infinitiv a (se) contrage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) contrag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) contragă
Participiu contras
Conjugare III
  1. (v.refl.) (despre două silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe