ciuciulete
română
Etimologie
Confer a (se) ciuciuli.
Pronunție
- AFI: /ʧju.ʧju'le.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciuciulete | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciuciulete | ciuciuleți |
| Articulat | ciuciuletele | ciuciuleții |
| Genitiv-Dativ | ciuciuletelui | ciuciuleților |
| Vocativ | ciuciulete | ciuciuleților |
- ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta).
Expresii
- (adverbial) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online