ciulama

română

Etimologie

Din turcă çullama.

Pronunție

• AFI: /ʧju.laˈma/

Substantiv

Declinarea substantivului ciulama
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciulama	ciulamale
Articulat	ciulamaua	ciulamalele
Genitiv-Dativ	ciulamalei	ciulamalelor
Vocativ	ciulama	ciulamalelor

1. mâncare (de pasăre) cu sos alb și gros de făină.

Expresii

• (fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a zdrobi (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• lăcuiam
• maculai

Referințe

• DEX '98 via DEX online